Domeniul echipamentului individual de protecție a condus la câteva inovații de înaltă tehnologie.

Într-adevăr, se caută o protecție îmbunătățită împotriva diferitelor riscuri întâmpinate, în special la locul de muncă. Acest lucru a generat dezvoltarea de noi materiale și tehnologii noi de fabricație, precum și introducerea de noi aplicații pentru cele existente. Cu toate acestea, provocările rămase sunt numeroase.

Îmbrăcămintea originală de protecție împotriva căldurii și a focului folosește materiale naturale cum ar fi bumbacul, lana și pielea. Însă în ultimii 40 ani au fost create noi fibre sintetice cu rezistență termică, chimică și mecanică mai bună. Tehnologia actuală se bazează pe șase fibre sintetice, Nomex® (meta-aramida, DuPont), Kevlar® (para-aramida, DuPont), PBI (polibenzimidazol, Performance Products), Basofil® (melamină, Basofil LLC), Zylon® (polifenilen benzobisoxazole, Toyobo) și PI (poliamida, Inspec Fibres GmbH). Poliuretanul și politetrafluoretilena (PTFE) sunt utilizate ca strat de acoperire semipermeabil cu barieră la umiditate. În ceea ce privește mănușile de protecție, problemele majore sunt legate de chestiuni de dexteritate, confort și prindere în diferite condiții de mediu.

În ceea ce privește rezistența la tăiere, au fost dezvoltate materiale noi mai rezistente decât Kevlar®. Aceste fibre (Spectra® produse de Honeywell – SUA și Dyneema® de DSM – Olanda) se bazează pe polietilenă cu greutate moleculară ridicată, combinată cu procesele patentate de gel de filare. Acestea oferă o rezistență specifică cu 40% mai mare decât cea a fibrelor aramidice și o rezistență sporită la diverși agenți de îmbătrânire. Alte tehnologii noi de absorbție a energiei includ țesături tricotate cu ochiuri tridimensionale și pungi deformabile umplute cu capsule elastice scufundate într-o matrice de lichid sau grăsime.

În prezent se investighează în cercetare trei noi orientări pentru îmbrăcămintea de protecție împotriva substanțelor chimice: blocarea selectivă a substanțelor chimice toxice, distrugerea chimică a materialelor toxice care intră în contact cu țesătura și detectarea agenților periculoși. Nu în ultimul rând, polimerii conductori, ca polipirolul, politiofenul și polianilina, sunt investigați pentru detectarea substanțelor chimice toxice. Ca o alternativă la măsurarea schimbării de rezistivitate indusă de agenți chimici, unii cercetători analizează, de asemenea, proprietățile optice ale fibrelor optice acoperite cu acești polimeri conductori.

S-au înregistrat așadar progrese decisive în ceea ce privește îmbunătățirea echipamentelor individuale de protecție, în special datorită cercetării intensive în domeniul științei materialelor. În plus, nanotehnologiile și produsele textile inteligente și-au găsit mai multe aplicații. Cu toate acestea, provocările majore încă necesită o cercetare intensificată în toate aspectele legate de textile, în special în ceea ce privește materialele, proiectarea și fabricarea, precum și în caracterizarea performanței echipamentului de protecție și a comportamentului la îmbătrânire. În plus, metodele de testare ar trebui să reproducă condițiile reale de utilizare.